(U Focu: L’amore nel tempo non finisce, cambia, diventa affetto, un affetto che fa emergere una
tenerezza infinita)
U FOCU
Era
ppè i fatt meij e citta citta annettava
nu poch’ e cicorija
Quann
tutt’impettitu trasa iddu
S’era
mis u custom cu ru maccaturedd dintra
buggìa
I
mustazza l’avija tinciut cu ru carivun e ri scarpin ca caminann dicivin …. Mo
vai e fors vegn… mo vaij e forse vegn…
Na
mana n’ta bugia e cu l’ata s’allisciava chid quattr pil e capidd…
jiva avant e arreta com na lettorina e mi passava ari spadd n’avot stricann e
navot all’sciann…
Peppì
ma chi tèn… arrigettit n’antija ca mi sta facenn girar’u munn…
Iddu
s’impunta cu tacc e pett e cu vucia trenta mi rispunna…. Chi tegn??? Tegna u
fucu Marì !
Chi
ten???? U focu!
Sì,
tegn u focu!
Malanova
meija, e ch’è stat, fors chidda sarda salata ca t’a mangiata aierissìra , ti fazz
nu poc e carbonat ccù limmùn…
No
Marì! Cà capit, jè tegn u focu… ho il fuco Marì!!!!
E’
capit, e mo chi bbò e mija Peppì!!!
Chi
bbòij???
Sì!
Chi bòò!
Marì,
voij ca mil’è astutar !!!
Ormai su 50 anni ca sugn spusata e ru canusc bòn
Sì,
Peppì, sdraijt subb u divan ca finisc e annettar a cicoria e bègn.
Quant’era
bbèdd marituma 50 anni fa, chi pezz’è giuvin, quann a duminica mi venija a trovar,
tenija
nu mazz e capidd ca ppè i mantenir ci voliva mezzu litr e oghiu e oliva, i
mustazz… nivir com a picia, u custom a doppio petto e ra cravatta tutta blù, i scarpin nov ca caminann
friscavin… mo vai e mo vegn … mo vai e mo vegn…
a
sicaretta n’ta vucca sempr appicciata e l’ata pronta conzata arrera a ricchia…
gioventù!!!!
Finit
e annettar a cicoria, m’avvicin, com già sapija, era quaghiatu , l’è guardat,
pariva nu sarment n’torcinijat e rusciliava chianu chianu, l’è apparat i gamm,
l’è cummoghiat cu na manta e po’ c’è dat nu vasicedd ppè l’astutar chidda paghiuzza
ca ppè iddu era nu focu!!
Nessun commento:
Posta un commento